Notes

Râul
      Citind mai deunăzi un articol cu puternice tente melancolice m-am lăsat ușor dus de vântul căldicel al reveriilor adolescentine și al hilarelor întâmplări petrecute în jurul casei părintești.
     Îmi aduc aminte de multe întâmplări care ar putea foarte bine să mâzgâlească paginile unei cărți. Nu sunt însă suficient de motivat pentru a o face și nici "penița" nu mi-e ascuțită. 
     5 copii avea mama și toți una. Două surori mai mari, eu, și încă doi frați mai mici.  
     Am crescut la țară în locuri mirifice, cu lunca și apa Sucevei la câteva sute de metri de casă.  Copil fiind jucam jocuri dintre cele mai năzdrăvane: de la ascunsa printre glugile de porumb, la "aici chimiță", "sticluța cu otravă" sau "țările". Ultimul era preferatul meu deoarece cine pierdea trebuia să primească o pedeapsă. Iar pedeapsa... aici era deliciul meu de copil, era de obicei un pupic pe obraz dat unei fete care juca. Ah, ce-mi mai plăcea să pierd...   
     Dar pe lângă toate acestea, într-o fază mai timpurie a copilăriei îmi aduc aminte de Râul care trecea prin spatele casei.  De acest Râu mă leagă multe amintiri...  
     Era un Râu firav care arareori se umfla datorită ploilor abundente. Zilele ploioase erau zile anoste în care bucuria jocului de la Râu era curmată de ploi... dar îmi dădeam seama că și lui îi părea rău după noi prin acele tânguieli produse de valurile care se puteau auzi chiar din curte!  
     Dar nu trecea mult timp, Râul scădea și bucuria jocurilor reîncepea. În două-trei zile vedeam iar cristalinul lui ce nu mai putea fi tulburat decât de picioarele noastre goale care îl gâdilau...  
     Eram copil și-atâta bucurie era... era o bucurie izvorâtă din adâncul sufletului...  
     Ziua trecea repede și venea seara iar o dată cu plecarea noastră parcă și râul tăcea... parcă ne-ar mai fi ținut puțin primprejurul lui, parcă nu s-ar fi despărțit de râsetele noastre zglobii. Cu părere de rău îi mai aruncam o privire plecând spre casă atunci când mama ne striga la mâncare.
     "Râule... am să mai vin!" îi ziceam.   
     Dar noaptea era foarte scurtă, numai ce mă puneam în pat și noaptea era gata! Venea dimineața și cu nerăbdare așteptam să termine mama mai repede ochiurile pe care le mâncăm cu mămăligă rece, buchisind totul cât mai repede în gură numai să putem pleca la joacă la Râu.  
Când ajungeam eu, Râul era deja treaz, "oare de ce nu doarme?" mă întrebam adesea când ajungeam primul și vedeam că el deja curge. "Tot am să te prind eu o data când dormi și nu curgi...".
     Mă puneam pe mal și stăteam și îl ascultam... Râul râdea încet... unii îi zic susur însă eu știam că el râde... era bucuros că mă vedea iar, era bucuros că nu l-am uitat... O dată cu sosirea noastră și răul reînvia, căpăta culoare, se bucura.   
     Și așa mai începea o zi cu chiuituri de veselie și jocuri lângă prietenul meu care mereu era treaz.  
     Dar timpul trecea și noi creșteam iar Râul... Râul simțea asta.  Zilele treceau unele după altele și mai întâi surorile mele... apoi eu... și apoi și frații mei mai mici... am plecat de acasă iar odată cu plecarea noastră și Râul a rămas singur.  
 
     Am mai trecut pe la Râu când ajungeam pe acasă însă Râul scădea din ce în ce mai mult și n-am înțeles de ce... Îl priveam și Râul nu mai râdea ca altădată, parcă și șușotitul lui pe care îl auzeam dimineața acum era tăcut... amuțit. 
"Râule, dar nu-mi mai zici nimic...?" - mă întrebam adesea când mai treceam pe acasă și ajungeam pe la el.
 
Însă el tăcea...
 
N-a mai trecut mult timp și râul care îmi râdea în fiecare dimineță a scăzut tare... un firicel de apă care cu greu își mai făcea loc printre pietre... despărțirea îl durea...  
 
Recent, mistuit de despărțirea dureroasă dintre cei 5 frați care îl făceau să radă zilnic, care alergau cu picioarele goale prin el și încercau să-l prindă dormind... a secat.
A secat însă n-a murit. Îi știu și acum râsul... îi știu și acum șușotitul iar amintirile cu el sunt la fel de vii.   
 
Când mai trec pe acasă mă întreb: unde ești tu Râule...? Mi-e dor de râsul tău...    
 
Copilărie... de ce-ai plecat?