Notes

Acum ca am deschis foaia alba, nici nu imi amintesc exact ce voiam sa scriu. Despre naturaletea derularii momentelor, despre cuvinte si gesturi, despre ce e permis si cand e permis, despre ce e frumos si ce e potrivit...
Fiecare dintre noi avem acea camera in care nu lasam pe oricine sa intre. Este intimitatea noastra in care traim lucruri si le pastram pentru noi sau le povestim doar unei persoane careia simtim ca putem sa ne destainuim, care ne asculta si ne intelege, care este intotdeauna prezenta cand avem nevoie si care poate impartasi, la randul ei, acea intimitate, dar mai ales o persoana care isi doreste binele nostru si demonstreaza, in timp, loialitate.
Insa cand este vorba de o relatie romantica, aceasta patrundere trebuie sa fie totala si reciproca, iar ea vine treptat. Cand si cum poti sti ca ai inceput sa intri in intimitatea unei persoane, ca iti este permis sa fii acolo si sa oferi lucruri din intimitatea ta?
Exista un manual de reguli care defineste clar anumite etape, reactii-semnal, permisiuni sau lucruri de genul acesta, dupa care am putea sa ne ghidam?
Ar fi usor sa putem anticipa ce e frumos si ce e urat, ce e nepotrivit si ce e nepotrivit acum. Iar raspunsul nu poate veni odata cu practica, pentru ca nimeni nu poate experimenta la nesfarsit si este naiv din partea noastra sa credem ca un numar finit de povesti sau de experiente ne pot oferi concluzii general valabile. Oamenii sunt diferiti - slava Domnului!
Ce este frumos? Pentru un barbat, in viata, nu poate fi nimic mai frumos decat femeia. Prezenta ei, tot ceea ce ea reprezinta, tot ceea ce este.
Rubi.
La tine ma gandesc in acest moment. Aceasta foaie este intimitatea mea in care iti pot spune orice fara sa ma tem de consecintele nepotrivitului. Pentru ca, in viata reala, dincolo de aceste pagini, orice actiune, la fel ca inactiunea, are consecinte.
Felul cum te misti si cum vorbesti, eleganta ta, modul cum te comporti, energia ta... linistita, puterea de a da viata oricarui moment, fiecarui lucru, indiferent de situatie.
Nimic nu poate fi desavarsit in viata barbatului fara femeie, fara nuanta pe care aceasta o aduce, cu gratie.
Si acest cel-mai-mare-frumos trebuie trait frumos, tratat frumos, iubit frumos. Frumos, ca pe cel mai pretuit dar al vietii.
Mi-ar placea sa stiu ca ma pot simti si exprima liber, ca si cum as avea toate privilegiile in intimitatea ta. Fara reguli, fara ghid.
Si stiu ca, odata cu trecerea timpului, poate ca nu va fi sa fie nimic romantic intre noi. Poate ca singurul romantism pe care il vom trai impreuna va fi dupa auzul unui "Actiune!".
Dar acum, vorbind la modul general, intr-o relatie, acesta ar fi idealul oricarui indragostit care asteapta un nou inceput frumos, cald, impacator si durabil... mai bine zis, etern: doar el si ea, asumandu-si impreuna ceea ce sunt si bucurandu-se, simtindu-se liberi, simtindu-se bine, imbatandu-se unul pe celalalt cu iubire, cu viata - dar simtind in mod real acea iubire, acea conexiune reciproca, pastrand fiecare o particica din celalalt.
Si de ce am vorbi despre urat? Egoismul in alcov, indiferenta, superficialitatea... acestea nu-si au locul atunci cand exista iubire.
Cand iubim, ne dorim sa fim, in intimitatea noastra, cu sufletul nostru pereche. Nimic nu este interzis, nimic nu poate fi rau. Doar sa nu uitam sa iubim. Si lucrurile vor veni de la sine. Pentru ca, in intimitatea lor, cei doi se privesc pe sine, in jur, si este atat de romantic totul. Ce lucru minunat! Singurul lucru de urmat este sa-si ia o clipa, sa se bucure de ceea ce au, sa simta farmecul.
Pentru ca intimitatea va fi invatata. Lumea, societatea, mediul nostru extern, traiul pe aceasta bila. Toate isi vor face simtita prezenta. Dar romantismul nu va disparea. Dragostea ramane inauntru. Si peste tot in jur.
Cat despre reguli, poate ca nu exista reguli. Poate ca singura regula a intimitatii este sa nu uitam sa ne bucuram de ea...
Sa nu fortam lucrurile, sa nu le asteptam. Doar sa ne bucuram de ele atunci cand apar.
Si pana atunci?
Sa avem incredere.
Sa dam timpului timp.
Sa demonstram vietii ca ma invatat aceasta lectie.
Draga Rubi, aceasta nu a inceput ca o scrisoare pentru tine, dar a ajuns sa fie. Cel putin o parte din ea. Au fost cateva zile cand m-am banuit de instabilitate. Cand am crezut ca nu constientizez cu adevarat ce simt. M-am considerat defect. Prea multe emotii in ultimele luni, indreptate catre atatea persoane. Acelea au fost impulsuri emotionale datorate unei lipse, cautarea mea de a ma agata de ceva - orice.
Cand ai aparut tu, eram cumva vindecat de orice nevoie si aproape ca reusisem sa fiu bine, asa, de unul singur. Independent. Sa imi fiu suficient - ca tema pe care mi-am asumat-o inainte sa te cunosc.
Cu tine a fost altceva. Si stiu ca nu m-am doar-indragostit. M-am analizat prea bine, prea mult, prea intens sa mai am un dubiu, eu am ajuns la o concluzie lucida in ceea ce te priveste. Mai bine zis, in ceea ce ma priveste - raportat la tine.
Asa cum stau lucrurile, cel mai bine este ca asta sa ramana in intimitatea mea. Iar tu sa nu stii vreodata. Sau, daca lucrurile se vor schimba, vom vedea atunci.
Ce? Sa ma mint? Sunt prea romantic ca sa nu existe o mica speranta. Ceea ce nu am, spre sanatatea mea si a inimii mele, este vreo asteptare.
Orice ar fi, bucuria pe care am trait-o zilele trecute este de neegalat.
Ai aparut in viata mea sa ma faci sa simt cel mai frumos sentiment pe care il pot concepe.
Si pana sa-l aud, nici nu-l concepeam. Doar in carti, dar prea banal.
Fericirea ta este singura mea bucurie in ceea ce te priveste.
Si... Stai! Acum imi dau seama! Despre ce vorbeam mai sus? Despre egoism? Despre indiferenta? Si ca ele nu au ce cauta in iubirea adevarata?
... Cum pot fi lucrurile mai simple de atat? Privind de aici, din camera intimitatii mele, ma bucur sa te vad si sa te stiu fericita. Si imi doresc fericirea ta, oricare si oriunde ar fi ea. Si, asa cum stii, iti sunt alaturi in asta!
2016 se va incheia cu mine fericit pentru ca am reusit, emotional, sa traiesc ceva ce pana acum nicio femeie nu m-a facut sa simt. Iar tu, suflet inocent care abia descoperi viata, ai marcat, in inima mea plina de emotii - trecute si prezente, cel mai frumos sentiment.
Imi doresc sa fii fericita, chiar daca fericirea ta nu ma presupune acolo unde as vrea sa fiu.

26 decembrie 2016, seara dupa ora 23:00. (ParkLake, deep-talk cu Merry la kfc).