Notes

Mereu am iubit animalele si oamenii si am simtit nevoia sa fiu aproape de ei, sa ii cunosc si sa le fiu alaturi cum pot. Ca studenta la medicina generala, incerc sa aduc mereu un ajutor acolo unde este nevoie, sa invat de la cei din jur si sa schimb lucrurile in bine unde se poate. De cand eram mica, casa noastra a fost mereu plina de animalute. Pe unele le salvam de pe strada si le gaseam familii, pe altele le adoptam. Nu am avut insa niciodata un caine pe care sa il pot numi al meu.
La inceputul celui de-al treilea an de facultate visul mi s-a indeplinit. In familia mea a intrat Maya, un golden retriever deosebit, pe care l-am iubit din prima clipa! Vazusem filme si documentare despre aceasta rasa minunata, citisem mult despre temperamentului lor, aptitudinile lor extraodinare de catei de terapie, inteligenta si atasamentul lor fata de oameni. Asadar, cand am luat-o prima oara pe Maya in brate si m-am uitat in acei ochi blajini am stiut ca era tot ce imi dorisem de atata timp!
Pe masura ce Maya a crescut, am observat ca este un catel foarte cuminte si ascultator, docil cu copiii si oamenii, cu un temperament echilibrat si iubitor. De fiecare data cand iesim in parc sau in oras, atrage oamenii ca un magnet,adulti si copii deopotriva, sta la mangaiat si rasfatat, iar zambetul celor care ne intalnesc imi spun ca le facem ziua mai frumoasa. Norocul meu a fost ca am asistat la un eveniment aniversar al CCU din Parcul Crangasi, unde am fost impresionata de oamenii din club si ceea ce faceau alaturi de cainii lor. Mi-am dat seama atunci ca mi-ar placea enorm sa ma alatur lor cu Maya mea. Asadar, am luat legatura cu ei, si dupa o luna eram cursant al cursului de disciplina de baza. Am urmat apoi cu entuziasm cursul de discplina avansat si am participat la diverse evenimente ale clubului, am interactionat cu multi copii, iar in urma unui examen de selectie am ajuns voluntari in echipa de terapie si activitati asistate de animale.
Ca studenta la medicina am participat ca voluntar in nenumarate proiecte cu implicatii sociale, iar in anul 4 am coordonat un proiect in gradinitele din Bucuresti unde aveam sa descopar o mare pasiune pentru copii si activitatile ce ii implicau. Am fost foarte atrasa de stagiul de pediatrie din anul 5, iar in cadrul practicii din spitale pe diverse sectii, am intalnit multi pacienti cu o diversitate de boli, oameni cu suferinte, anxietati si suparari, fie ele datorate bolii sau contextului familial si social. Mi-ar placea enorm sa existe si la noi in tara un sistem de sanatate si suport care sa permita accesul facil al pacientilor catre terapia asistata de animale, un program in care adulti sau copii sa poata beneficia de toata influenta pozitiva a unui caine de terapie in procesul de recuperare si vindecare. Prin munca noastra imi doresc sa aratam avantajele acestui tip de terapie, sa ridicam vizibilitatea acestui proiect si sa reusim sa cooptam cat mai multi oameni, atat ca beneficiari cat si ca viitori voluntari.