Notes

1

La un an după incendiu, doctorul îmi scoate masca şi mă îndeamnă să-mi clădesc o nouă viaţă.

Nu tocmai cu acele cuvinte, desigur, fiindcă e plătit să se laude cu o grămadă de termeni medicali cum ar fi reintegrare şi izolare, dar, în esenţă, Comitetul Răspunzător de Viaţa Avei s-a întrunit şi a decis că am pierdut destul vremea.

Perioada de autocompătimire pentru arsurile cu care m- am ales în incendiu a luat sfârşit.

Doctorul Sharp îmi analizează grefele, asigurându-se ca nu cumva, din neatenţie, să-mi fi crescut aripi de liliac la subraţ de la ultimul control din urmă cu o lună şi până acum. Cicatricile pot fi înşelătoare şi, din moment mi-a fost afectat şaizeci la sută din corp, are nevoie de douăzeci de minute ca să-l examineze în întregime. Cearşaful medical de hârtie care acoperă masa de consultaţii din vinilin se strânge sub mine, în timp ce, de pe margine, mătuşa Cora îl urmăreşte pe Sharp şi îşi ia notițe în dosarul ei de dimensiuni pantagruelice, intitulat „Recuperarea Avei”.

Doctorul îmi îndepărtează de pe cap bandana, apoi masca de plastic curată, atingându-mi cu delicateţe cicatricile.

— Se vindecă frumos, remarcă el, fără nicio urmă de ironie.

îi simt deasupra ochilor răceala degetelor, care se diminuează pe măsură ce se îndreaptă spre grefele mai groase din jurul gurii.

— Ei bine, zic eu, n-ai decât să rujezi un porc, că tot Das

— Ava! exclamă Cora, care nu e doar mătuşa mea, ci şi directorul general autointitulat al comitetului vieții mele despre care am amintit mai sus