Notes

Nu stiu, si nu inteleg. Sunt zile in care nu inteleg. Clipe pe care le inteleg si nu pot sa le explic. Am venti azi cu H acasa si am simtit nevoia sa il iau in brate. Aveam nevoie de asta, am nevoie de asta. Pe zi ce trece am si mai muklta nevoie de asta. Si ar putea sa nu fie el, ar putea sa fie oricine, oricine care simte pentru mine si eu sa simt pentru el. Dar ziua aia nu pare sa apara odata. De fiecare data cand am ocazia a fi cu cineva se intampla ceva care nu ma lasa sa fac asta. Imi e frica sa nu raman singura, imi e frica sa nu fiu dezamagita si parasita. As face uneori orice pentru o clipa de fericire sau o imbratisare. Primul sarut, a fost cu el. A fost...nu stiu, nu stiu cum a explic asta in cuvinte pe care sa le pot scrie dupa. Da a fost si am fost impreuna, cateva zile chiar daca asta se intampla deja si neoficial de mai mult timp. Imi e frica ca o sa se impamle iar si iar si iar. Mereu e asa. Imi este cel mai bun prieten. Mereu a fost asa si asa va fi mereu. M-a durut foarte tare ca dupa ca am incercat sa fie cu el, lucrurile sau schimbat intre noi. Ne-am racit, parca nici nu mai existam, nici nu ne mai salutam.Nu o mai faceam din mandrie sau nu stiu. Ceva me indeparta de el mafacea sa fug, dar sa si sufar. Il vedeam zilnic si nu reuseam sa ii vorbesc sa ma bag in serama cu el. Sa ii spun 2 cuvinte. Il simteam mereu aproape, a fost mereu aproape. Zilele trecute m-am trezit din somn cu impresia ca l-am visat. Am visat ca am facuto cu el, ca m-am culcat cu el. Chiar as face asta, si poate fara regrete. Nu vreau sa regret asta vreodata. Nu stiu daca o sa fiu pregatita vreodata sa fac asta, dar sper sa vina clipa. Au tot fost oamnei pe care i0-am pierdut, poate din vina mea. Poate din vina lor. Nu imi place sa dau vina pe nimeni pentur greselilele, mele chiar daca uneori asa pare mai usor. E mult mai usor sa dai vina pe altii.