Notes

Comedia este specia genului dramatic in care se starneste rasul. Conflictul este unul aparent , fals , nedemn de luat in seama iar finalul este fericit. Modul principal de expunere este dialogul impletit cu monologul. Comicul se poate realiza prin : comicul de moravuri , comicul de caracter , comicul de situatie , comicul de limba, comicul de nume. In functie de surse, exista mai multe tipuri de comic : de situatie, de limbaj, de moravuri si de caracter. In functie de tipul de comic realizat, comediile pot fi : de caracter ( rasul este determinat de caracterul personajelor ), de moravuri ( ridiculizeaza moravurile sociale ), de intriga ( rasul este provocat de inlantuirea complicata a faptelor, a situatiilor ) cunoscuta sub numele de farsa. Aceste tipuri principale de comedie nu se prezinta sub forma pura, pentru ca, in fiecare dintre ele, tipurile de comic se pot imbina. In afara de acesta, comedia cunoaste si alte tipuri cum ar fi cea de salon, eroica, amara, tragica, lacrimogena ( comicul se imbina cu pateticul ), groteasca, vodevilul ( cu intercalarea de cuplete ).
Comedia se constituie ca specie literara culta catre inceputul secolului al V-lea la Megara, in Sicilia, iar ca gen dramatic propriu - zis, apare la Atena, cel mai de seama reprezentant fiind Aristofan. In perioada ei de inceput comedia greaca cunoaste trei etape : comedia veche, comedia medie si comedia noua, al carei reprezentant de seama este Menandru. In literatura latina, comedia apare in secolul al treilea si are ca reprezentanti de seama pe Plaut si Terentiu, cunoscand doua tipuri : comoedia palliata ( dupa model grecesc ) si comoedia togata ( cu subiecte autohtone ). In Renasterea italiana scriu comedii Machiavelli, Ariosto, Aretino, iar in Italia secolelor XVI-XVII se dezvolta commedia de l'arte, cu originea in comediile atellane si mimuri, si comedia dialectala continuata pana la Pirandello, iar in secolul XVIII-lea ii are ca reprezentanti de seama pe Gozzi si Goldoni. Comedia franceza se dezvolta in clasicism prin comedia de caracter, de intriga, satirica, sarcastica, absurda, amara reprezentanta de Moliere, Beaumarchais, Scribe, Courteline, Jarry, Anouilh, iar in literatura engleza, comedia se impune prin Shakspeare, Sheridan, Oscar Wilde, George Bernard Shaw etc. La spanioli se remarca dramaturgi ca Lope de Vega, Calderon, la germani Katzebue, Tieck, Raymund, iar la rusi - Gogol si Ostrowski. Literatura romana isi are cei mai mari comediografi in V. Alecsandri, I. L. Caragiale, Tudor Musatescu, V. I. Popa, A. Baranga, T. Mazilu, Ion Baiesu s.a.
Comicul de intentie reiese din atitudinea scriitorului fata de evenimente si oameni. El pare ca-si iubeste personajele, este ingaduitor fata de ele, dar nu iarta trasaturile cfare ii fac pe oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-i in situatii absurde sau grotesti.
Comicul de situatie, acesta rezulta din fapte neprevazut, din prezenta unor grupuri insolite, precum Farfuridi-Branzovenescu. Incurcatura, confuzia, coincidenta, repetitia, evolutia inversa sunt modalitati cunoscute in literatura universala. Fiecare scena in parte se bazeaza pe astfel de scheme, astfel ca la Caragiale predominanta este o situatie comica in care sunt implicate personaje comice avand idei si un limbaj comic
Incurcatura: in casa lui Dandanache se incurca pardesiele
Confuzia; Dandanache il incurca pe prefect cu sotul lui Zoe
Coincidenta: scrisoarea ajunge din nou la cetateanul Turmentat, Dandanache se alege prin acelasi procedeu
Evolutia inversa, Catavencu este personajul care evolueaza in sens invers.