Notes

sunt confuza si azi
dar nu la fel ca in anii trecuti, acum parca se vede un bob de lumina la capatul tunelului

insa
cert e ca o data ce ai luat drumul gresit si alegi sa renunti de buna voie la viata ta cu greu gasesti calea spre lumina, e ca atunci cand mergi pe un drum pe vreme de nisnsoare daca vrei sa te intorci nu mai e carare pe unde sa te intorci. e plina de zaapada, un nou drum trebuie creat cu fiecare pas , cate un picior in fata celuluilalt o data l aun timp.
si pare asa greu ca iti vine sa renunti si sa te duci spre iad din nou, si e usor sa dai in spate unde cararea e facuta...
e greu sa mergi inainte prin nameti plin de frig si degerat.
nu e nici o speranta nu vine nimeni sa de zapada la o parte, e greu sa te misti , vrei de multe ori sa stai si sa te odihnesti. si te opresti dar nu te poti odihni, ca frigul iti sta in oase iar gandurile negre bantuie linistea si pacea din sufletul tau, ecouri de tipete si trigate de la parti din tine ce au ramas in urma se aud non stop , se aud atat de tare ca orice gand bun despre ziua de maine e pus la pamant ianainte sa rasara . e un pelerinaj in tundra pustietatii. gandurile de suicid sunt ca stropii de plaoie, vin de peste tot, te lovesc si te incetinesc cu fiecare storp ce te tinge. nu face sens frica de moarte . nu intelegi de ce te trezesti iar si iar in fiecare dimineata. de ce feicare apus de soare prevesteste o noapte a mortii. de ce nimeni nu intelege ca sufeltul tau e deja intr-un cosciug, ce te asteapta