Notes

Poemul intitulat "Luceafarul" este capodopera creatiei eminesciene,un poem romantic pe tema destinului nefericit al geniului. Poemul este alcatuit din 98 de catrene structurate in patru tablouri.
Partea a doua a poemului cuprinde strofele 44-64 si este subordonata planului terestru.
Una dintre cele mai semnificative strofe al acestui tablou este strofa 46; in aceasta strofa se schiteaza descrierea lui Catalin, înfățișarea sa – Cu obrăjei ca doi bujori de rumeni bata-i vina– fiind în antiteză cu cea a Luceafărului care este palid, si cu ochii lucind himeric. Apare pentru prima data masca Catalinei, prea frumoasa fata de imparat dobandeste astfel un nume, ceea ce simbolizeaza faptul ca acum este o fata ca oricare alta cu un nume comun, care se poate indragosti rapid de un baiat oarecare. Nu este intamplator faptul ca numele sunt asemanatoare, Catalin si Catalina sunt reprezentanti lumii pamantene, simbolul perechii umane. Idila dintre cei doi incepe cu priviri discrete din partea lui Catalin citez-se furiseaza panditor, privind la Catalina'-, motivul privirii simbolizeaza dragostea adolescentina obisnuita, o iubire simpla, ce nu poate fi comparata cu profunzimea dragostei dintre fata de imparat si Luceafarul; usor, privirile dintre cei doi se transforma in ceva mai concret, incepe idila intre cei doi tineri; ca atare cadrul este doar terestru. Intr-un astfel de cadru atmosfera este intima, cu gesturi familiale. Comunicarea este acum directa, nu se mai face prin intermediul visului, ca in tabloul anterior. Utilizarea a unor expresii din limbajul comun, popular împing dialogul dintre cei doi tineri spre nivelul obișnuit al conversației amoroase. Idila simbolizează repeziciunea cu care se stabileşte legătura sentimentală între reprezentanţii lumii inferioare.