Notes

Cel mai neașteptat rezultat a fost cel al partidului de extremă dreptă „Zorii Aurii”. Un partid care, în 2009, obținea abia 0.29% din voturi (19 624 voturi), ajungea, în 2012, la 6.97% (441 018 voturi). (Ellinas, 2003, p. 1) Așa cum am menționat anterior, rezultatul partidului de extremă dreaptă nu se încadra în tiparul de votare al poporul grec, menținut timp de decenii. (Ellinas, 2003, p. 1) Succesul din mai 2012 a dus la obținerea a 18 portofolii în Parlamentul Greciei și a fost secondat de un alt succes electoral: obținerea a 5,7% din voturi la alegerile municipale din Atena. (Triandafyllidou & Kouki, 2012, p. 2)

Cel mai neașteptat rezultat a fost cel al partidului de extremă dreptă „Zorii Aurii”. Un partid care, în
2009, obținea abia 0.29% din voturi (19 624 voturi), ajungea, în 2012, la 6.97% (441 018 voturi). (Ellinas,
2003, p. 1) Așa cum am menționat anterior, rezultatul partidului de extremă dreaptă nu se încadra în
tiparul de votare al poporul grec, menținut timp de decenii. (Ellinas, 2003, p. 1) Succesul din mai 2012 a
dus la obținerea a 18 portofolii în Parlamentul Greciei și a fost secondat de un alt succes electoral:
obținerea a 5,7% din voturi la alegerile municipale din Atena. (Triandafyllidou & Kouki, 2012, p. 2)

Acest succes a fost primul și cel mai semnificativ al unui partid de extremă dreaptă, în sistemul politic
grecesc, creând o nouă eră politică, care a atras atenția politologilor greci si europeni. În ciuda faptului
că membrii partidului erau implicați în acte de violență împotriva imigranților, a minorităților, a
oponenților politici și a membrilor comunității LGBT, sondajele de opinie le legitimau succesul, estimând
un rezultat de 11-12% la alegerile electorale de după cele din mai 2012. (Ellinas, 2003, p. 2)

Cele mai importante motive care au dus la creșterea popularității partidului „Zorii Aurii”, din Grecia, vor
fi expuse mai jos.

Cele mai importante motive care au dus la creșterea popularității partidului „Zorii Aurii”, din Grecia, vor
fi expuse mai jos.


1. Criza economică
Este cunoscut faptul că ideologiile și mișcările extremiste tind să ia naștere în vremuri de austeritate și criză socială și politică. Apariția fascismului în Europa, dupa Marea Criză Economică din 1930, este cel mai semnificativ argument al acestei tendințe. Grecia, deci, nu face decât să confirme teoria expusă mai sus- în vreme de criză economică, partidele grecești de tradiție și-au pierdut popularitatea, lăsând loc de dezvoltare pentru partidele de extremă dreaptă și stângă.

Încă de la începutul crizei economice, în 2009, salariile au fost reduse cu o treime, rata șomajului a ajuns la 25%, iar jumătate din populația tânără a Greciei era în căutarea unui loc de muncă, pentru a supraviețui. Prețul utilităților a avut o creștere masivă și peste 3 milioane de oameni supraviețuiau cu sub 300 de euro pe lună. (Megaloudi, 2012)

Pe fondul șomajului, al sărăciei și al recesiunii care nu dădea semne că se va sfârși prea curnând, populația iși pierduse optimismul și încrederea în viitor. (Tzogopoulos, 2013) Conform Eurobarometer 78, grecii înregistrau cel mai mare grad de pesimism din rândul europenilor. 78% dintre ei erau convinși că impactul crizei asupra șomajului nu ajunsese încă la potențialul maxim și se așteptau la mai rău. (Eurobarometer 78, 2012, p. 6) De asemenea, rata nesiguranței era extrem de mare în rândul populației. 70% din greci traiau „de pe-o zi pe alta” și susțineau că situația actuală nu le permite să-și facă planuri de viitor. 88% din greci credeau că sistemul politic este neajutorat în fața crizei economice. Având una dintre cele mai mari rate ale șomajulu din Europa, grecii au început să fie reticenți cu privire la imigranții ilegali și să îi considere drept o amenințare la adresa grecilor nativi. Așadar, inclusiv situația Greciei demonstra că șomajul este un fenomen care este în strânsă legătură cu creșterea în sondaje a partidelor de extremă dreaptă.


2. Xenofobia și imigrația
Încă din anii ’90, odată cu căderea comunismului și cu emergența unor noi state în Balcani, Grecia s-a transformat dintr-o „țară de emigranți”, într-o „țară de imigranți”. Procesul de imigrație nu a început accidental în 2012, el a fost o realitate a Greciei încă din 1990. Totuși, recesiunea economică și rata mare a șomajului au dus la accese serioase de xenofobie și la discursuri anti-imigranți, în societatea civilă.
Actualmente, aproximativ 0.8 milioane de oameni, dintr-o populație de 11 milioane, sunt imigranți. La valul de imigranți albanezi, la începutul mileniului s-a adăugat un nou val de imigranți din Africa și Asia, care ajungeau în Grecia, traversând granița cu Turcia. (Triandafyllidou & Kouki, 2012, p. 2) Integrarea acestora a fost pusă sub semnul întrebării, în contextul crizei economice. Conform unui sondaj, 75% dintre greci asociază creșterea ratei criminalității cu procesul de imigrare, aceștia crezând că locuitorii de origine străină distrug identitatea națională și civilizația tării. (Tzogopoulos, 2013) Koronaiou și Sakellariou precizau că „miturile urbane” au ajutat „Zorii Aurii” sa-și construiască identitatea ca organizație care ajută poporul, luptă împotriva imigranților și substituie autoritățile din ce în ce mai absente. (2013, s. 333) Zorii Aurii este percepută ca o organizație care apără națiunea, ajută grecii aflați în nevoie, protejează etnicitatea de pericolul imigranților; această imagine este perpetuată de legende urbane și de mass-media.
De asemenea, partidul organizează evenimente exclusiv pentru greci, în cadrul cărora se oferă mâncare gratuită și se donează sânge. Evident, aceste evenimente sunt menite să atragă atenția opiniei publice. Mai mult, organizația critică guvernul pentru decizia de a oferi imigranților servicii gratuite de sănătate, în contrapartidă, organizând evenimente ca „Donează sânge- salvează un suflet de grec”, „Bancă de sânge doar pentru greci care au nevoie de ajutorul nostru”. (Koronaiou & Sakellariou, 2013, s. 333) Un alt punct de interes pentru Zorii Aurii este crearea locruilor de muncă pentru greci. Ei își fundamenteză demersul sub sloganul „Fiecare lucrător imigrant, reprezintă un șomer grec”, astfel argumentând că situația șomajului se poate rezolva expunlzând imigranții.
De asemenea, figuri importante din rândul partidului Zorii Aurii susțin ideea de a „planta mine de-a lungul graniței cu Turcia”, pentru a preveni migrația.
Membrii partidului Zorii Aurii susțin, de asemenea, că nu îi deranjează să fie numiți rasiști. Liderul partidului a declarat ca este mândru să fie grec și, dacă asta înseamnă rasism, atunci acceptă să fie rasist. (Swarts & Karakatsanis, 2013, s. 112)

3. Atitudiea LAOS cu privire la măsurile de austeritate impuse de guvernul Papademos
LAOS (acronim pentru Partidului „Alarma Ortodoxă a Poporului”) este un alt partid de extremă dreaptă care concura cu Zorii Aurii pentru acceași bază electorală. Totuși, atitudinea pro-austeritate a LAOS, a permis Zorilor Aurii să atragă alegătorii de extremă dreaptă care erau ferm împotriva măsurilor de austeritate și a planului de salvare. Astfel, prin susținerea partidului de guvernământ, condus de Lucas Papademos, LAOS și-a pierdut electoratul care s-a îndreptat spre singura alternativă de extremă dreptă- Zorii Aurii

4. Pierderea încrederii în Uniunea Europeană
Conform Eurobarometer, 88% dintre greci și-au pierdut încrederea în Uniunea Europeană. Mai mult, 63% dintre ei nu se simt aproape de celelalte națiuni europene. Aceste scoruri sunt oglindite și în percepția europenilor despre greci.
Locuitorii din Grecia nu mai consideră Uniunea Europeană ca o organizație democrată, eficientă și protectivă. Mai mult, ei învinovățesc UE pentru managementul prost al crizei economice în zona euro, fapt ce a cauzat, susțin ei, adâncirea crizei în Grecia. Astfel, planul pro-european (implicit pro-austeritate) a fost sancționat de votul public în mai 2012.





CONCLUZII

Încă din 1981, politica greceasă a fost monopolizată de partidele de centru- PASOK și Noua Democrație, care au lăsat foarte puțin loc pentru victoriile partidelor extremiste, care, într-o anumită măsură au fost inclusiv absorbite de partidele mari de centru. Ca atare, partidele de extremă dreaptă au ocupat un loc marginal în opțiunile electoratului.
Cele două valuri de migrații- prima, albaneză, la începutul anilor ’90 și a doua, recentă, cu migranți din Africa și Asia- împreună cu criza economică din 2009, au făcut din Grecia un teren propice pentru creșterea popularității partidelor de extremă dreaptă.
Totuși, în ciuda acestui val de popularitate, majoriatatea grecilor au dezavuat faptele xenofobe ale Zorilor Aurii, ducând, chiar, campanii active de boicotare a promovării discursurilor cu caracter rasist din mass-media.
De asemenea, nici Uniunea Europeană nu a rămas impasibilă la actele de xenofobie, uneori violente, ale membrilor și simpatizanților Zorilor Aurii. În 2013, Comisarul European pentru Drepturile Omului, Nils Muižnieks a scris un raport detaliat cu privire la actele de intoleranță care au loc în Grecia. Comisarul cerea ca organele guvernamentale să ia atitudine și să condamne ferm și irevocabil discursurile de instigare la ură rasială, inclusiv prin acțiuni care vizează în mod special copiii și tinerii. (Muižnieks, 2013)