Notes

Intr'o noapte de toamna,cam pe la ora 20:00, ma plimbam impreuna cu prietena mea Alina si prietenul meu Stefan.
La un moment dat ne'am decis sa trecem prin cimitir pentru a ajunge mai repede acasa, cum deja intarzia'sem.
Imediat cum am ajuns in cimitir Stefan a inceput sa auda o voce.Ne-a spus despre aceasta voce cand eram pe la mijlocul cimitirului.
Alina incepu'se si ea s'o auda,ceea ce era ciudat amandurora le spunea acelasi lucru:
-Intoarce'te !
Incepuse sa'mi fie frica, dupa cateva minute am inceput s'o aud si eu.
Imi spunea acelasi lucru:
-Intoarce'te !
Eram atat de speriata, nu indrazneam sa ma intorc.
Am decis sa mergem un pic mai repede, sa scapan o dat de vocea aceasta ciudata.
Nu trece prea mult timp si Stefan dispare.
Eram atat de speriate incat am inceput sa alergam cat mai repede posibil.
Atuci Alina imi spune:
-Ce crezi ca este ?
-Nu stiu. Dar orice ar fi nu ne va lasa sa iesim.
-Crezi ca vom scapa?
-Trebuie sa nu ne dam batute orice ar fi. Promite'mi ca ori ce sar intampla nu ne vom lasa prinse.
-Promit!
Eram pe punctul sa iesim din cimitir si sa respiram usurate.Dar atunci Alina imi spune:
-Promite'mi ca daca vei iesi singura din cimitir vei continua fara mine si Stefan.
-De ce spui asta ?
-Nu vreau sa te speri dar ceva ma prins de picioare.
-Hai repede trebuie sa te eliberez sa puem iesi odata.
-Sunt aproape pana la genunchi ingropata nu mai pot iesi. Continua fata mine. Si nu uita...
Nu a apucat sa'si termine fraza, ca cea ce o apucase de picioare a tras'o in pamant.
Am inceput sa fug, temandu'ma sa nu ma prinda si pe mine dar in acelasi timp nu ma puteam abtine sa nu plang, mi'am pierdut cei mai buni prieteni in cimitirul acela blestemat.
Nu puteam spune nimic nimanui. De fiecare data cand vroiam sa vorbesc cu cineva despre asta auzea'm o voce care'mi spunea:
-O sa regreti asta!
Eu eram o fire vesela si energica, dar dupa ce s-a intamplat devenisem rece, tacuta si rea.
Nu vorbeam cu nimeni la scoala si nu iesam niciodata din camera mea.
Dupa o saptamana de cand mi'am pierdut cei mai buni prieteni am ineput sa aud o voce care'mi spunea:
-Nu ai scapat de mine. Intr'o zi te vei intoarce in cimitir si nu vei mai iesi.
Evitam cu orice preti sa intru intr'un cimitir.
Dar dupa doua saptamani am ineput sa aud iar aceiasi voce care'mi spunea:
-Degeaba eviti sa intri in cimitire. Tot te voi prinde. Pentru tine calvarul deabia incepe.
Ma panicam foarte tare.
Am alergat spre baie sa ma spal pe fata, vroiam sa cred ca tot ce s'a intamlat este doar in imaginatia mea.
Cand am ajuns in baie si m'am uitat in oglinda in spatele meu a aparut o umbra infricosetoare cu chipul unei fete mici de vreo 6 ani apropiandu'se incet de mine.
Atunci am luat foarfeca de pe qveta si am aruncat spre ea. Atunci foarfeca a trecut prin ea, mi'am dat seama ca era fantoma.
Am incercat sa ies din baie dar usa nu se mai deschidea.
Se apropia din ce in ce mai mult de mine, simteam ca nu ma pot misca. Atunci fantoma mi'a spus:
-Stefan, Alina acum tu, doar nu credeai ca scapi.
Am inceput sa plang si cu ultima putere am spus:
-De ce faci asta? Nu ti'am facut nimic.
Fantoma incepe sa rada si spune:
-Ati intrat in cimitir, cimitirul meu. Nu am un motiv sa fac asta, am fost omorata de mama cand eram mica si ingropata acolo cand cimitirul nu exista. Acum oricine calca acolo va simti razbunarea mea.Nimeni nu a iesit viu de acolo nu am de gand sa ma opresc la tine.
S-a apropiat de mine si mi'a luat sufletul.
Acea fetita se numea Alisia. Oricine intra in cimitir nu mai scapa. Ea le lua sufletele si le tinea captive in mormantul ei pentru a putea ramane puternica, de ficare data cand captureaza un nou suflet devine mai puternica.
Se spune ca si acum captureaza sufletele celor care trec prin acel cimitir.