Notes

Lirismul textului se accentueaza deoarece imaginilor vizuale li se alatura si imagini auditive accentuand nota de tristete. Perechile de antonime ,,vesela-trista” si ,,verde-vestejita” , repetitia adverbului ,,acum” marcheaza antiteza dintre cele doua anotimpuri: primavara si toamna.

Sunt scoase in evidenta sentimentele de nostalgie ale poetului la amintirea campiilor inverzite si deznadejdea sa in fata naturii lipsite de viata.

Atmosfera de tristete este subliniata si prin folosirea adverbelor cu continut trist: plutesc, zbor, cad, se deslipesc. Prin aceste adverbe se realizeaza iarasi personificarea naturii.

Compararea frunzelor cu frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc accentueaza lirismul textului trimitandcu gandul la trecerea ireversibila a timpului.

De pretutindeni ,,din tuspatru parti ai lumii” pe cer se ridica nouri negri plini de geruri, comparati de poet ca balaurii din poveste:

,,Din tuspatru parti a lumei se ridica-nalt pe ceruri,

Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.

Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori

Trece-un card de corbi iernatici prin vazduh croncanitori.”

In fata acestei amenintari soarele iubit s-ascunde. Repetitia substantivului ,,nouri” epitetele negrii, grozavii si substantivele geruri sugereaza starea de teama si de neliniste care se instaleaza in sufletul oamenilor.

Poetul personifica natura prin intermediul verbelor se ridica, se ascunde. Epitetele negri, grozavii, iernatici, croncanitoare scot in evidenta caracteristici ale tabloului, insusirile elementelor naturii dar si starea sufleteasca a eului liric.

Epitetul croncanitor, sugereaza o imagine auditiva. Trecerea corbilor iernatici insotita de croncanituri este prevestitoare de rau.

Ultima strofa prezinta un scurt tablou al iernii:

,,Ziua scade; iarna vine, vine pe crivat calare!

Vantul suiera prin hornuri, raspandind infiorare.

Boii rag, caii rancheaza, cainii latra la un loc,

Omul, trist, cade pe ganduri si s-apropie de foc.

Repetitia verbului ,,vine” are o mare forta expresiva realizand si personificarea iernii. Prin personificare iarna este infatisata ca o vrajitoare care isi trimite mesagerul.

Enumeratia din ultimile doua versuri ,,boi rag” , ,,caii rancheaza” , ,,cainii latra la un loc” realizeaza o imagine auditiva prin care se contureaza racarmul din randul vietuitoarelor domestice.

Ultimul vers al acestei strofe are un ritm mai domol, mai calm opus celorlalte versuri.

Personificarea iernii si a vantului, repetitia amintita, enumeratia verbelor la prezent contribuie la realizarea unei atmosfere care poate sa ingrozeasca pe oricine.

Elementele de prozodie sunt si ele specifice operei lirice. Rima este imperecheata, ritmul este trohaic. Masura ampla de 15-16 silabe accentueaza dimensiunile unui tablou dezolant de toamna.

Intrucat poseda toate trasaturile unui pastel, ,,Sfarsit de toamna” este un pastel.



guzztzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz
Ultima strofa descrie, combinand planurile celest si terestru, apropierea iernii: ziua scade, noaptea se mareste, bate un vant rece, anuntand crivatul si nelinistind animalele (boii, caii, cainii).

Din tot acest tablou, se detaseaza omul. Daca pe tot parcursul pastelului a strabatut, discret, prezenta sa – prin sentimentele exprimate - , in final apare ca fiinta superioara care cugeta la evolutia fenomenelor de necontrolat din jurul sau. Pare ca se gandeste, in tihna, in fata focului, la trecerea timpului – pentru natura (succesiunea anotimpurilor) si pentru sine (curgerea anilor). De altfel, Vasile Alecsandri a scris pastelurile dupa varsta de 40 de ani, trecand de la poezii de dragoste la poezii descriptive.

Figurile de stil cel mai des intalnite sunt:

- Inversiunea: a lor cuiburi, lung zbor, al nostru jalnic dor, vesela verde campie;

- Enumerarea: cocostarci si randunele; frunzele cad, zbor, se dezlipesc;

- Epitet: jalnic dor, vesela verde campie … trista, vestezita, lunca ruginita;

- Comparatia: frunzele cad, zbor in aer si de crengi se dezlipesc ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Alternanta descrierii prezentei toamnei pe cer si pe pamant, precum si raportul echilibrat intre substantive si verbe confera armonie versurilor.