Notes

Activitati Alaturi De Partenerii Nostri
ce iti trebuie pentru un machiaj acasa făcut această aprovizionare cu ceva timp înainte să ne izolăm, copilul încă este încântat de ele. Sper să îi treacă entuziasmul până se termină, că altele nu avem. Despre carte îmi e puțin greu să vorbesc, dar să mai și scriu. Nu se înscrie în cărțile mele preferate, dar nu este nici necitibilă.
Am văzut acum ceva ani filmul românesc Poziția copilului în regia lui Călin Petern Netzer, însă nu am apucat să îl văd până la final. Nu l-am mai căutat pe urmă să îl revăd, însă mereu am rămas cu filmul acesta în minte gândindu-mă cum se finalizează. Compania în care lucram la vremea respectivă. Nu mi-au schimbat numele până în ziua în care am demisionat.
De parcă nu eram suficient de obosită mă mai interesa și să nu deranjez oameni pe care nu îi cunosc și care nu își puneau nici două secunde problema că poate nu are trebui să se bage în treaba altora. Acum, după un timp, când nu îmi pasă și mai scutește-mă au mai crescut în grad, pur și simplu ignor. Nu mai dau explicații că nu e treaba nimănui și nu-s datoare nimănui să aduc lămuriri.
O dată am scos priza din perete, dar ștecherul nu. Bine că priza aia este prinsă în perete de rigips și nu am luptat până la ultima suflare J. Nuvela ne poartă în trecut, în tinerețea unei doamne, în trăirile unui personaj, în momentul care avea să îi schimbe cursul existenței pentru totdeauna.
Normal că generațiile gândesc diferit și văd lucrurile diferit, dar prin adolscență tot trec toți. Vă recomand să citiți această carte într-o zi friguroasă, umedă, chiar ploiasă, cu frunze pe jos și ceață-n zare. Eventual într-o casă în care miroase a lemn ars și pe acoperiș se aud picături mari de ploaie. Iar punctul culminant al cărții să vă învăluie în momentul în care ziua se îngână cu noaptea și literele de pe pagini abia se văd, dar încă nu îndrăzniți să aprindeți lumina.

Astăzi este doar despre foarte bine că se întâmplă. Nu vă speriați nu ne jucăm doar de-a moartea, jocurile de rol sunt diversificate de la de-a bucătăria la de-a mama și copilul, de la de-a magazinul, la de-a cățelul și stăpânul. În altă ordine de idei, să știți că am mâncat o înghețată cu caramel sărat ca să mă motivez să scriu acest text. Evident că știu că nu vă interesa, doar vă anunțam că s-a deschis sezonul de înghețată, care la noi nu s-a închis niciodată de altfel.
A fost un subiect “fierbinte” săptămâni întregi la finalul anului trecut și la începutul acestui an. La început am ascultat doar știrile, neavând dorința urgentă de a face o schimbare (de fapt îmi era lene să mă documentez). Suntem în data de 30 Decembrie și chiar mă aflu în vacanța de sărbători și acum trebuie să mă apuc să semnez contract? Mi-am văzut de sărbători, piața concurențială nu pleca nicăieri. Am pus stop săptămâna trecută când am zis că este momentul să îi dau cezarului orice i-ar aprține.
Oamenii voiau căldură, voiau confort, voiau să le fie bine. Stăm în casă de deja mai bine de două luni. Locurile de joacă au rămas goale cât a fost vacanță, cât a fost vară, cât a fost lumea pe afară. În acest sens vom amenaja si face lucrări un pasajul CFR deja existent (text preluat de pe pagina de FB mai sus menționată). Acolo pot apărea dificultăți materiale și tehnice mai mari decât în orașe, unde accesul la internet, informație, măsuri de prevenție este mai mare.
Poemul este amuzant, nu la fel de spectaculos ca primul volum, însă este o carte care merită atenția noastră și o lectură adecvată. L-am prezentat aici pe Apolodor cel călător, o carte în versuri absolut fermecătoare. Astăzi vă arăt câteva pagini din continuarea primului poem. A doua carte cu Apolodor, este tot în versuri și prezintă trei prieteni care fac giumbușlucuri separat sau împreună. Și toate continuările, Clopoțica și aventurile ei în lumea oamenilor, Clopoțica și secretul aripilor, Copoțica și comoara pierdută, Clopoțica și legenda Bestiei de Nicăieri. Pe unele le avem și în cărți și le mai alternăm câteodată.
Este adevărat și faptul că m-au ajutat enorm prietenii care m-au suportat. Săptămâna trecută un domn tânăr, am presupus eu că tată în locul de joacă stând pe bancă între un landou plin cu bebeluș proaspăt și un căruț sport plin cu copil mic și-a aprins țigara. A fumat tacticos toată țigara după care a stins-o jos și a lăsat-o acolo. Simțul meu civic s-a revoltat însă nu am mai apucat să spun nimic pentru că începuse ploaia și toată lumea fugea care încotro. ce iti trebuie pentru un machiaj profesional părinte grijuliu a acoperit copiii cu protecție de ploaie, ploaia știind clar că este nocivă în comparație cu fumul inhalat. Oricum mă tot gândesc dacă să mai deschid gura sau nu pentru că oamenii sunt din ce în ce mai agresivi și totuși îmi este bine în pielea mea și cu toți dinții mei.
Ceea ce este și corect, dar nu înseamnă că este și funțional. ce pensule folosim pentru machiaj astea sunt atât de vechi și atât de blocate în mentalul colectiv că nu e de mirare că încă sunt propovăduite. Nu ne învățăm copiii să aibă bun simț și nici respect pentru ce ne înconjoară. Sunt prea mici la 1 an, prea mici la 2 ani, prea mici la 7 ani, prea mici la 15 ani și tot așa. Nu îi învățăm să aibă răbdare, să își aștepte rândul pentru că nu este civilizat să te bagi în fața altuia indiferent de cât de mic sau de mare ești. Evident că nu am pretenții de la un copil de câțiva ani să își aștepte rândul când probabil cel care îl însoțește este fix cel care sare rândul la magazine.
Homepage: https://devpost.com/yangbyrne757