Notes

TESTAMENT- Tudor Arghezi
Definitia si trasaturile modernismului in poezie (vezi pagina ...)
Tudor Arghezi, pe numele sau adevarat Ioan N. Theodorescu, a debutat in revista "Liga ortodoxa", condusa de Alexandru Macedonski, iar a debuul editorial a avut loc in 1927, cu volumul "Cuvinte potrivite". Arghezi a fost poet, prozator si publicist, el a publicat numeroase volume, iar opera sa a fost influentata de traditionalism si modernism, de aceea inscriindu se in ceea ce se numeste "modernismul eclectic".
Poezia "Testament" deschide volumul "Cuvinte potrivite" si are caracter programatic, fiind o arta poetica, o profesiune de credinta pt ca, in poezie, eul liric defineste creatia si pune accentul pe relatia autor-opera-cititor. Pt Arghezi, poezia este un act spiritual care implica inspiratie, mestesug si cultul stramosilor, scopul fiind infrumusetarea spirituala a omului si sanctionarea raului social.
Tema: Poezia are caracter programatic si oarecum didactic, deoarece vocea lirica se adreseaza urmasilor, tinerilor scriitori, carora le atrage atentia ca prin efort si talent, artistul isi trnsforma opera intr o lucrare durabila , care ajuta la evolutia spirituala a semenilor. Tema textului literar este creatia, careia i se adauga trecerea timpului, intoarcerea la origini, asociata cultului stramosilor.
Motivele literare$ recurente sunt: cartea, hrisov, stramosi, focul.
Titlul este un subst comun nearticulat, care are atat sens denotativ, cat si sens conotativ. Din pct de vedere denotativ(sens propriu, de dictionar), subst denumeste un act juridic prin care o persoana lasa urmasilor sai ceea ce a agonisit de a lungul vietii, de asemenea cuvantul ne trimite cu gandul si la Biblie, cartea sacra, care este impartita in Vechiul si Noul Testament. Sensul conotativ este legat de mesajul poeziei, pt ca la Arghezi, termenul dobandeste valoare spirituala, asa cum reiese din incipit:"Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte/ Decat un nume adunat pe o carte", cheia de lectura se afla deci chiar in prima strofa: bunul lasat prin testament fiind un nume de pe o carte.

C: Structura compozitionala: Poezia este fromata din 6 strofe inegale si poate fi impartita in functie de mesaj, in 4 structuri ideatice, astfel: testamentul cultural, in strofele 1 si 2, laboratorul creatiei, in strofele 3 si 4, dimensiunea sociala si militanta a operei literare, in strofa a 5 a si arta poetica asociata cu relatia autor-opera-cititor, in ultima strofa. Poezia are aspectul unui monolog liric adresat tanarului care urmeaza a fi initiat in actul creatiei, de aceea verbele si pronumele sunt la persoana 1 si a 2 a:"Si care tanar, se le urci te asteapta/ Cartea mea e, fiule, o treapta".

In prima parte a poeziei$, instanta poetica se organizeaza in jurul unor metonimii, cu val simbolica si metaforica, astfel:"cartea" simbolizeaza cunoasterea si mostenirea culturala,"fiul" este copilul spiritual al poetului, tanarul scriitor care are datoria morala de a duce mai departe mesajul eului liric, iar metafora simbol "treapta" sugereaza verticalitatea spiritului, obtinuta prin cunoastere. Pt a transmite aceste idei, vocea lirica apeleaza la o imagine vizuala, antitetica, opunandu i pe batranii, care au suit "pe branci", invingand greutatile vietii "prin gropi si rapi adanci", tanarului pt care "cartea" a devenit o treapta pe drumul cunoasterii, esentializandu-se astfel prin metonimie mesajul poetic:"Prin rapi si gropi adanci/ Suite de batranii mei pe branci/ Si care, tanar, sa le urci te-asteapta/ Cartea mea e ,fiule, o treapta". Ultimul simbol metaforic este arhaismul "hrisov", un sinonim pt istorie, prima carte a neamului, sugerandu se astfel ca trebuie sa ne respectam stramosii. Din pct de vedere al creatorului de frumos, el reprezinta un arc peste timp, o legatura intre inaintasi si urmasi, caci prin opera sa, el urmareste sa duca mai departe amintirea eforturilor pe care le au facut acestia: 'Aseaza cu credinta capatai/ Ea e hrisovul vostru cel dintai/ Al robilor cu salciile pline/ De osemintele varsate in mine"

In cea de doua secventa lirica$