Notes

Activitati Alaturi De Partenerii Nostri
Cred că această carte care este o serie ce-l are ca personaj principal pe Erus apropie copiii de legume și de fructe și îi ajută să conștientizeze niște lucruri pe care probabil le tratau superficial. Și pentru acest aspect, este necesar un discernământ și o cooperare ale copilului. Așa se face că atunci când a venit filtrul de apă, am găsit în pachet și câteva bomboane raffaello.
O perioadă am folosit-o doar când era soțul acasă. Aș încadra cărțile în categoria 3 ani plus pentru ca mesajul să ajungă la cei mici, însă cu siguranță de la orice vârstă se vor bucura de imaginile expresive și prietenoase. Dar, este și un thriller psihologic, o abordare ușurică a genului, unde personajele nu sunt ceea ce par și toți par suspecți și vinovați, dar și ‘nu, nu are cum să fie ăsta criminalul’. Nu mă uit la poze, nu urmăresc viața oamenilor.
Bătrânii povestesc că în tinerețea lor totul era cald și Capitala era scăldată în razele soarelui, iar în case era atât de cald încât oamenii țineau geamurile deschise când afară erau -35 de grade. Dar vremurile acelea duse au fost de multă vreme. Capitala nu mai văzuse strop de căldură de zeci de ani. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, locuitorii nu se confruntau doar cu gerul năprasnic din case, ci și cu gheața de la robinete.
(aici e și mai complicat, să îi spui unui copil cum să se joace corect. Corect din punctul de vedere al unui adult). Legenda Alcestei este o lecție dură de renunțare și de dăruire. Soțul Alcestei, regele tesalian Admetos, fiind condamnat la moarte, i s-a oferit grațierea dacă altcineva se oferea să moară în locul lui. Singura care a acceptat acest sacrificiu a fost soția sa. Însă, după ce s-a întors la soțul ei, Alcesta a refuzat să mai vorbească, rămânând tăcută tot restul vieții ei.
Nici nu știu dacă suntem de râs sau de plâns, cum de altfel nu știu nici ce m-a apucat să îmi vărs aici nemulțumirea. Că de alt altfel nu vin cu nicio concluzie, cu nicio sugestie, doar îngroș rândurile celor care spun în scris departe de ochii celor mulți că nu e bine când se iau decizii proaste. O să revin cu o altă postare în care o să scriu cum se rezolvă lucrurile în țara asta când soliciți ceva fără să faci vâlvă, scandal și când te comporți civilizat – la fel de civilizat ești ignorat. Mereu primăvara am un sentiment de revigorare, de înnoire, de proaspăt și de curat.
Noi le spuneam mure sălbatice, de parcă murele erau domestice. Diferența este că rugul nu crește în tufe așa mari ca murul, nu are țepi și nu face prea multe fructe la un loc. Gustul este acrișor și la fel, când se coc se mai îndulcesc. Pe acestea încă le întâlnesc în zonele deluroase prin preajma râurilor sau prin fânețe. Partea bună este că a învățat și copilul să le recunoască și acum le culege fără să mai întrebe dacă poate mânca. Niște fructe ovale, roșii și extrem de acre.

Nu a fost o mișcare bună, văd și eu așa că pun ochelarii la ochi. Amintiri nerezonabile nu este despre mine, nici despre familia mea și nici nu știu de unde mi-a venit ideea aceasta, probabil din multele cărți citite, habar n-am. Evident, ca orice poveste face atingere realității într-un fel sau altul, nu vă spun care puncte, mai păstrez și ceva mister până la capăt. Însă nici cele de pe alte meleaguri nu fac rabat de la regulă.
Și am învățat eu în timp, după ce am trăit atât de multe frustrări și m-am lăsat purtată de vină, că ce funcționează pentru cineva, poate să nu funcționeze pentru altcineva. Și că nimeni nu a descoperit rețeta secretă universal valabilă pentru toți, absolut toți copiii din lume. Eu am încercat de-a lungul timpului multe foarte multe dintre metodele altora și niciodată nu au funcționat. Poate alții au încercat și le-a ieșit, cine știe, dar la noi nu.
Acum, când sunt alegeri de orice fel, peste tot vuiește lumea în îndemnuri pentru ca populația să meargă să voteze. În jurul anilor ’90 oamenii mergeau la vot de teamă. În casă mereu auzeam „să mergem să votăm că dacă avem nevoie de ceva de pe la primărie primul lucru care te întreabă e dacă ai votat și dacă nu ai ștampila de vot, fie nu te ajută, fie te amână până te lipsești”. Și era chiar adevărat, în instituțiile publice te serveau în funcție de ștampila de pe buletin. Lăsăm deoparte faptul ca se considera că dacă intri în instuțiile de stat, angajații de acolo îți făceau un serviciu și nu că erau în slujba ta (este că tot actual sună?).
Mergea când se cosea fânul la pădure la prânz cu mâncarea caldă. În prima parte a zilei gătea și se ocupa de gospodărie iar de la prânz se ocupa de întorsul fânului. În timpul acesta bunicul nu dormea și el mergea la aceleași munci, meșterea prin curte sau hrănea animalele. În schimb nu gătea și nu se ocupa de bagaje și pachete.
My Website: