Notes

Activitati Alaturi De Partenerii Nostri
A zâmbit chiar și când avea ochiul negru. A murit zâmbind cum îmi place mie să spun. Am decis că niciun bărbat nu mă va lovi pe mine, de aceea este bine să mă țin departe de ei. Și nici mamă nu sunt în stare să fiu, nu am vocație. Așa zicea mama mea, că trebuie să ai vocație ca să crești un copil.
Lucru care a dus la apariția mea pe lume, chiar dacă părinții mei nu mai aveau nevoie de încă un copil. Pentru că da, eu sunt una dintre decreței. Nu zice nimeni că în perioada aceasta de liniște e musai să stai momâi și să te uiți pe pereți, însă sunt convinsă că sunt atâtea lucruri ce pot fi făcute și dacă amâni gaura aia în perete.
Când vreau să zâmbesc și nu mă mai ajută podcasturile recente, tot la Pribeagu revin. Când vreau să zic da domnule, fix ca astăzi, îl iau pe Ion Pribeagu la citit. Și asta dragii babei este una dintre fricile mele aberante, oala sub presiune. Tare mi-aș dori să citesc poveștile voastre. Ce a ieșit…mmm…greu de descris în cuvinte.
Adică managerul care a fost pus în funcție acum fix o săptămână a fost demis în urma vizitei ministrului sănătății la spital. Nu, nu a fost demis pentru că a trecut ministrul pe acolo, ci din cauza neregulilor găsite. În tot cazul dacă nu știți ce să citiți, vreți ceva care să nu vă solicite intelectual și vreți și să vă schimbe starea de spirit, atunci Fifty Shades of Grey poate fi o opțiune. Și varianta trei, aia cea mai critică, în care se cam termină alcoolul, se păstrează portocala, lime-ul, aperolul și se adaugă shweps. Se poate completa cu apă minerală ca să îi mai taie din amăreală.
Mi se părea complicat din ce vedeam în vitrinele cofetăriilor. Găsesc ei această fată care cedează instant. Ar trebui lăsat la alegere un program hibrid.
Schimbările acestea au venit prin anii 2000 cu foarte mari cheltuieli și extrem de mari eforturi financiare din partea alor mei. Ceea ce ar fi trebuit să fie o necesitate, a devenit un lux. Cartea este o satiră, este scrisă cu umor, există mult comic de situație, însă este lipsită de hohoteli de râs din partea cititorului ca precedentele cărți ale lui Andrei Ciobanu. În schimb, este lejeră, ușor de citit, are și poze pentru cei cărora le este greu să citească, adică întrunește toate condițiile pentru a fi citită într-o zi friguroasă de iarnă. Și de câte ori oare mai pot scrie verbul a citi într- ce fel de machiaj s-ar potrivi pentru un banchet ?
Mi-a plăcut magistrala care ne aducea pe noi la cazare că avea montate panouri în stații, așa cum discutau și la noi că vor face. ce face.machiajul din om pare o idee excelentă, zgomotul este redus, siguranța este asigurată, ușile panourilor sunt foarte largi și se deschid după ce se deschid ușile metroului. Noi am avut un abonament pe 3 zile în valoare de 12 euro fiecare cu care am putut călători cu mijloacele de transport în comun atât cele de suprafață, cât și cele din subteran. Am încercat să ușurez timpul de stat pe scaun. Cu toate că în mașină petrecem mult mai mult timp decât pe scaunul din avion, avem totuși mai multă autonomie.

Un roman israelit este o experiență în sine, o călătorie către tărâmuri necunoscute, o scotocire prin viețile unor oameni pe care la final de pagină ai impresia că i-ai putut cunoaște. Cartea se împarte în două capitole mari intitulate iarnă și primăvară. Iarna este mai mohorâtă și mai plină de frământări, pe când primăvara este mai caldă și mai plină de hotărâre. În schimb ce nu pot controla este sistemul educațional. Învățământul nostru cel de toate zilele. Și eu vorbesc asumat despre sistemul de stat, nu din colțul confortabil al minții mele știindu-mi copilul protejat la privat, ci din miezul acțiunii cu multe minusuri și prea rare plusuri ale sistemului de stat.
Stratul de coajă din genunchi era atât de gros că uneori pe sub ele lucra niște puroi care mai ieșea pe la margini afară. Nu aveam leucoplast, nici fașe de vreun fel, nici betadină, poate rar și foarte rar niște iod când mai ajungeam prin raza vizuală a mamei. Altfel luam ușor coaja, curgea sânge, se făcea altă coajă și tot așa. Așa cum cei de pe stradă și din parcuri se minunează că al meu copil de multe ori este cel mai dezbrăcat de acolo și eu mă minunez cum mai toți copiii sunt exagerat de îmbrăcați. La cea mai mică adiere de vânt hop căciula.
Mai târziu, intrată în casă, îmi trag și eu o blană de oaie pe care mă așez în fața căldurii. Mă uit la flăcările care se unduiesc în sus pe pereți în timp ce aruncă un vălătuc de fum pe gura deschisă a șemineului. În lume sunt lucruri grele, copii desculți, oameni care se culcă flămânzi, pierderi de suflete dragi, însă azi nu sunt cu gândul la ele. Astăzi n-am melancolie, nici supărări, astăzi m-am înfundat în bula mea îndestulătoare. Am căldură în șemineu, o blană îmi ține de cald pe podeaua tare. Un îngeraș luminează pe perete, o lumânare arde pe-aproape făcând o umbră înaltă pe peretele alb.
Alte amintiri nu sunt așa plăcute, unele mă înfurie, altele doar mă enervează, altele au menirea de a mă mai apostrofa puțin. Nu mă sperie amintirile indiferent de natura lor. M-am bucurat când am văzut în fața grădiniței o mamă care dădea jos straturile de haine de pe al său copil că era întradevăr foarte cald. În momentul în care îl ajuta să dezbrace o bluză cu mânecă lungă si să rămână în tricou mă gândeam cum o fi stat copilul acela la grădiniță atât de îmbrăcat toată ziua. Uimirea a venit abia după ce a dat jos bluza cu mânecă lungă atunci când am observat că avea și maiou pe sub tricou.
Read More: https://blip.fm/nodestamp86