Notes

Activitati Alaturi De Partenerii Nostri
Și știu ce spun pentru că o dată mi-am dat cu trimerul peste picioare și o dată era să defrisez o pădure întreagă. Dacă nici eu nu sunt cunoscătoare, atunci zău că nu știu cine. În altă ordine de idei să știți că nu las praf acasă doar ca să il inhalez mai târziu, pe acela chiar nu îl apreciez deloc. Rațele și vânătorii – acesta era singurul joc pe care îl mai jucam extrem de rar cu adulții tinerii (a se citi și fără copiii) de pe stradă.
Eu aș spune chiar educată și vorbesc din prismă personală. A venit un copil în viața mea și m-am mai trat de una alta. O altă diferență este că eu fac ouă colorate. Cred că este limpede pentru toată lumea că această perioadă în care a fost declarată starea de urgență, a fost respectată doar de cei conștienți.
Știți cum e, toți suntem responsabili și vinovați, parafrazând-ul pe ministrul sănătății. Deși tot cartierul este înțesat de copaci cu flori cu miros amețitor, mie îmi place unul anume. Trec zilnic prin fața curții de la numărul 12. Este o curte mică ce are o casă banală cu etaj cu fațada nezugrăvită de foarte mulți ani. Locuiesc aici 3 bătrâni, soț soție și sora soțului. Soții ocupă parterul în timp ce sora ocupă etajul.

Cu toate că cele două nu pot fi comparate, speculațiile au fost pe primele pagini ale ziarelor. Dar, cel mai rău este când celălalt chiar nu aude și îți spune în mod repetat să vorbești mai tare și te trezești țipând de te doare gâtul, iar celălalt tot neauzit rămâne. Deh, pe vremea porumbelului voiajor cred că era mai simplu.
Nu este suficient că o arată și cam atât? Și cine este ea cea care i-a atras lui atenția, păstrătoarea regulilor? Dar dacă ea dorește, el înțelege și își pune masca corect. Că de altfel țara asta este de rahat și în 30 de ani de libertate s-a făcut mai mult rău decât bine. Căci da, iată masca și libertatea din ultimii 30 de ani sunt echitabile de a fi împreună în aceeași propoziție. Că altfel dacă tot dăm cu jet la reguli cam ce ar fi dacă am face asta și cu cele de circulație?
Alte urme de locuire datează din prima epocă a fierului. Asezarea getică propriu-zisă a apărut însă către sfîrsitul sec. II î.e.n., ea a devenit centrul unei formatiuni ce ai nevoie pentru o trusa completa de machiaj , făcînd parte, se pare, din marea federatie de triburi getice din centrul si estul Cîmpiei Munteniei, în a doua jumătate a sec. II î.e.n., asezarea a fost întărită cu un sant de apărare, devenind astfel acropolă pentru celelalte asezări care au apărut în împrejurimi.
Are fraze lungi ceea ce o face puțin greoaie în cursivitate. Însă știu sigur că nu sunt singura care reacționez așa. Știu o groază de femei care se manifestă toate la fel. Bag seama că bărbații sunt prea orgolioși ca să se manifeste, că nu cred teoria aia cum că ei nu se sperie că s-au format acum mii de ani când mergeau la vânătoare cu mâinile goale. Dar femeile se manifestă, cineva trebuie să păstreze echilibrul. Nu mă gândeam nicio secundă ce stres provocam șoferului, nici că grimasa de pe chipul său era de la reacția mea.
Citeam acum ceva vreme într-n text cum că lipsa inteligenței emoționale este unul dintre pionii analfabetsimului funcțional. Știu că m-am băgat pe un teren minat, dar cred că dacă am învăța puțin din neuroștiință la școală am privi cu alți ochi acest analfabetism. Să nu credeți că managerii care conduc departamente ori poate chiar instituții nu sunt analfabeți funcționali. Unii sunt analfabeți și emoțional, dar deja intru pe alt teren minat. Nu este vreo rețetă minune, este ceva ce am observat eu la mine că ajută.
Însă aceste tipare nu le-am recunoscut doar la mine, ci și la cei de pe lângă mine. Pentru că ce sunt eu asta și atrag pe lângă mine. În fiecare an aveam motive de nemulțumire. În fiecare an aveam motive să cred că mi-a fost greu și că următorul an îmi va aduce ce mi-am dorit în cel care tocmai se încheia. Îmi doream mereu să îmi fie mai bine, dar ce nu era bine nu știam. Vă doresc un an cu multă răbdare, cu voie bună, cu pași înainte și cu chef să mă citiți și anul viitor.
La țară omleta nu era neapărat un mic dejun, ci putea deservi ca prânz sau chiar cină. Era consistentă, calorică și extrem de gustoasă. Scotea bunica de la garniță și tăvălea într-o tigăiță o bucățică suculentă de carne bine făcută. Așa doar cât să se încingă puțin și să se topească untura de pe carne. După care punea pe rând câteva fire de ceapă verde, proaspete și fragede tocate nici prea mărunt, dar nici mare, o mână de leuștean tocat sau mărar după cum și ce dădea grădina și ouăle la final.
Nu am jucat niciodată la lotto, deși mi-aș dori la un moment dat să pun un bilet. Nu am această atracție către jocurile de noroc de niciun fel. Nici nu cunosc mecanismele astfel încât să îmi aducă și câștiguri, iar ideea de a pierde bani aiurea este neacceptată. Așa că nu mă pot poziționa în favoarea acestui curent nici dacă aș vrea.
Homepage: https://linktr.ee/vacuumorder61