Notes

Activitati Alaturi De Partenerii Nostri
Mi se pare o actiță fenomenală și cameleonică, încât orice rol îi vine mănușă. Sau reușește ea cumva să dea clasă oricărui rol pe care alege să îl joace, fie dramă, fie comedie, fie musical. Ador cum poate să joace ca și când ar fi floare la ureche naivitatea sau aroganța, duritatea sau fermitatea și multe alte ipostaze pe care le abordează. Și din păcate trebuie să fac asta foarte des. Cred că praful dă concurs ce iti trebuie pentru un machiaj simplu acasă la etajul 10.
Acesta a fost momentul în care în capul meu s-a făcut lumină. Altfel spus, am revenit la grădinița on-line. Așa că eram zic eu îndreptățită să strâmb din nas la auzul acestui nici nu știu dacă să îi spun fel de mâncare.
Că secrete avem toți sau ar trebui să avem, sau chiar ar fi normal și sănătos să avem. Nu știu dacă va trece sau nu pandemia aceasta în anul în care ne aflăm sau dacă mai vine vreun val, vreo altă tulpină modificată, însă devenise aberant să se mențină o regulă care oricum era prea puțin respectată. Mai acum ceva vreme al meu copil se împrietenise cu un alt copil și se jucau împreună. Când doi copii se joacă se mai întâmplă ca aparținătorii să se bage în seamă. În cazul celuilalt copil aparținătoarea era o domnișoară drăguță, frumoasă, elegantă, înaltă și subțirică, evident și tânără, adică mai tot ce nu sunt eu. Chiar mă gândeam că dacă aș fi eu responsabilă de promovarea unui oraș cu înghețata aș începe.
Însă, sunt în dilemă dacă să rup rândul și să scriu despre altceva când unii publică și câte două texte pe zi despre subiectul virus. Mai era un loc bun de dosit într-un fel de butoi plin cu sticle goale ce era plasat după casă. Nu știu de ce țineau așa ceva, doar nu foloseau sticlele alea goale la nimic și niciodată, ba unele chiar conținuseră substanțe toxice și știau clar că erau nefolosibile, dar exista acest loc și nu renunțau la el. Sau poate bunicul era motivul pentru care nu renunțau la sticle goale și nefolositoare, că acolo își mai ascundea câte o sticlă cu ceva licoare dătătoare de energie.
Mimuțoiul indescifrabil și nenumibil este umplut cu un fel de vată. M-am gândit că ar fi un bun moment să vedem și altfel de publicații. Așa că astăzi veți băli împreună cu mine la ce mâncăruri ieșeau din mâinile si oalele bunicii, unele tradiționale și pe care nu le-am mai gustat de când eram copil. Un nou focar de infecție la spitalul din Piatra Neamț s-a lăsat cu o nouă demitere.
Beletristica românească are nevoie să devină cunoscută și prin prisma altor scriitori în afară de cei consacrați de literatură. Eu am scos coca de dimineață și am lăsat-o să se încălzească pentru a putea fi modelată și am întins foaie și pentru mine și pentru copil după ce a realizat că e mai ușor să primească foaia gata întinsă. Avem forme de diverse mărimi și diverse modele și doar presăm, tăiem, punem în tavă și dăm la cuptor unde stau foarte puțin undeva la 8-10 minute. Pe 24 decembrie acum puțin peste 30 de ani tata a murit puțin.
Cred și eu că ne spunea că era de fapt Mihai Viteazul acolo. Cum de altfel cam toate poveștile lui erau distorsionate de la realitate. În afară de aceste aspecte, în rest a fost țăran care si-a muncit câmpul și via. Ca fiu de țăran, tata a fost muncitor în București până la Revoluție.
Chiar dacă învățasem una-alta prin redacții, abordările erau atât de diferite încât toți aveau impresia că abordarea lor e cea mai bună și că ceilalți greșesc. Așa se face că timp de două săptămâni zi de zi am fost pe teren în tot Sibiul și în împrejurimi de ajunsesem să cunosc orașul ca pe cartierul în care viețuiam. Eram la incendii, accidente, decese prin electrocutare, înaintea salvării, în ciment proaspăt turnat pentru că cine știe ce se mai întâmpla și tot așa. Dacă ceva mai trebuia să mă convingă că acela nu era un drum bun pentru mine, ei bine, munca aceea de teren, m-a convins cu desăvârșire. Noroc și cu părțile faine, văzusem Brukental, Astra și Turnul cu Ceas de mai aveam puțin și mă mutam în ele. Intrasem în primărie mai des ca Iohannis, că pe vremea aia era primar de Sibiu.

Nu am mai citit până acum o poveste care să se întindă pe mai multe lecturări, pe mai multe zile. Am întrebat copilul frecvent despre ce citeam în cărți, să văd ce a înțeles. Le-am citit, le-am împrumutat puțin unui copil mai mare să se bucure de ele și le vom relua mai târziu. O casă aflată pe dealul unei ulițe păfuite. Un sat îmbătrânit fără apă curentă și fără perspective.
Un popor fără educație are șanse să devină surd, orb și inert. Chiar dacă este numerotat, nu este un top al preferințelor, exceptând-o pe Petronela pe care o voi situa mereu în topul topurilor până o va detrona cineva, însă îmi este greu să cred că se va și întâmpla așa ceva. Este o pledoarie pentru scriitorii români care merită citiți.
Ora 12 a sosit, omul negru n-a venit – ăsta era un joc care se lăsa cu mult țipat. Pentru că normal când te alerga omul negru trebuia să și țipi în timp ce alergai să nu te prindă. Cel care era prins de omul negru, devenea omul negru și cel care încerca să prindă pe altcineva.
My Website: https://cutt.ly/xI3pqiM