Notes

Gand
February 16, 2015 at 6:33pm

Mi-am luat libertatea de a-mi lua o jumătate de oră pauză din rutina zilnică tocmai datorită unui fenomen interesant pe care natura a ţinut numaidecât să ni-l prezinte astăzi.

De dimineaţă a nins, oarecum ciudat, nimic n-ar fi prevestit o ninsoare de jumătate de oră cu cei mai graşi fulgi pe care o iarnă şi aşa pe trecute îi putea oferi.

Mă uitam pe fereastră la trecători, nu erau prea deranjaţi de ceea ce voia să facă iarna.

Şi ningea atât de frumos...

Erau oameni pe care zăpada se aşezase şi pe umeri destul de vizibil însă ce m-a impresionat a fost frumuseţea oamenilor care erau ninşi doar pe cap, oamenii cu părul alb. Ei sunt oamenii cărora nu zăpada le-a albit părul ci anii. Sunt cei la care găseşti mereu bomboane şi "poveşti din tinereţe" cu feciori şi mândruţe. Sunt oameni care şi-au sacrificat primăvara vieţii pentru unul ca mine sau ca ţine de aceea merită toată stima.

Dar mai erau şi alţii, erau oameni destul de subţire îmbrăcaţi. Lor, ninsoare nu le-a nins doar umerii sau capul ci, din cauză că erau subţiri îmbrăcaţi, le-a nins... inima. Ei sunt oamenii care nu-şi permit să simtă sau să iubească. Ei sunt oamenii reci, la care nu vei găsi niciodată un zâmbet sau o vorbă frumoasă. Oameni cu inima de gheaţă.
Dar și pe timp de iarnă, inima se încălzeşte cu sentimente iar o inimă încălzită la foc făcut de doi niciodată nu va putea fi îngheţată nici de cea mea geroasă iarnă din sufletele altora.

Si toți călcau același covor țesut din fulgi diamantini lăsând aceeași urmă - ai fi zis că toți sunt oameni.